O dimineata perfecta?

 Am mers tarziu la culcare asta noapte… si asta numai pentru ca a fost o pana de tensiune. Si in sfarsit dimineata, suna alarma. Ma ridic si pun ceasul mai aproape de fratele meu care inca doarme.. trebuie sa sune din nou peste un minut… se trezeste inainte de a suna si o ia inaintea mea spre baie… stau o clipa sa ma gandesc.. baia ocupata.. ce as putea sa fac.. oh, da! Ma aplec pe genunchi si ma rog din inima… imi cer iertare pentru toate atitudinile gresite din ziua precedenta… ma rog si imi amintesc si de persoana pe ntru care trebuie sa ma rog saptamana asta… si ma rog… si stiu ca El ma asculta. Am terminat rugaciunea, ma ridic si ma gandesc la seara trecuta… De ce am spus aia? De ce nu am fost mai rabdator? Pot schimba eu aceste lucruri? NU, nu pot… Doar El singur poate…
Indreptandu-ma catre baie incerc sa uit de astea… dau peste mama si… S-o las pe ea sa inceapa sau sa incep eu? Mai bine eu…
Eu: – Ce faci mami?
Mama: – Ce sa fac??
- Tu ce faci, mergi la facultate?
Eu: -Da.

In sfarsit baia e libera si merg si ma spal bine pe fata… Sa ma spal si pe dinti acum? Nu, mai bine dupa ce mananc. Okay, it’s time for dressing… Ma imbrac si ma gandesc iar la ziua trecuta… Sunt gata. Dar freza mea cum arata? Caut disperat dupa pieptenul meu portocaliu… Unde e?? Unde?! Pana la urma ma aranjez cu un alt piepten. Urmeaza?? Mda… pfoai.. sa mananc… n-as manca daca nu as avea atatea ore azi… In frigider gasesc conserva de vita si pateu de Bucegi… Ma stramb si aleg pateul. La masa e deja tata, si mama sta sa vorbeasca cu el. Ma asez.. tai o felie de paine si, incerc sa intind niste margarina la pachet peste ea… ia prea mult timp asa ca renunt si dau inainte cu pateu… fara nimic.. fara ceapa.. fara rosie, fara salata verde… abia intra… Tata si mama gasesc ca subiect de discutie asemanarile din familie… Samuel seamana cu mama… Iosif seamana cu tata…
Eu: – Dar eu cu cine mai seman?
Mama: – Tu Dany semeni cu unchiutu Mihai…
Stau putin si ma gandesc… : - NU imi place…
Apoi mama si tata isi aduc aminte de vremea cand eu si sora mea Iulia eram puradei.. cum ne iubeam si cum eu de mai multe ori m-am oferit sa primesc pedeapsa pentru greselile ei. Si acum… ne intelegem bine… ne mai intepam dar ne impacam repede. Fac o gluma: – Numai ca eu fac totul mai bine.
Tata si mama rad si rad si eu cu pofta…
In sfarsit am terminat de inghitit in sila ultima bucatica din a doua felie. Ca de obicei servesc o foarte rapida cafea… Cam gata. Trebuie sa imi iau lucrurile sa ma incalt si sa plec. Cu mana in buzunare merg sa ma incalt si … aici e pieptenul meu.. in buzunarul drept de la pantaloni… Pfoai ce neatent si uituc sunt! Verific inca o data daca am tot ce imi trebuie: creionul cu mine, agenda, carnetelul de notite, servetelele si mobilul. DA! Toate lucrurile la locul potrivit! Sa mergem atunci!
Eu: – Sarut mana mami!
Cobor o treapta… si…: aarrchh! Picioarele mele! Cine m-o fi pus sa alerg atata la iarba verde??!
Sunt afara pe strada… Imi aleg un ritm confortabil si partea de drum mai insorita. Nu am foarte mult de mers pana unde fac orele joia… Incep sa cad din nou pe ganduri: Vreau sa imi fac si eu blog… Sa ii pun numele “Ambasador”. De ce? Pentru ca asta sunt pe pamant! Dar ce as vrea sa pun pe el? Va impresiona? Ce-i si viata asta!! Deceptii si bucurii… toate se schimba in fiecare secunda… asa cum ma schimb si eu… si devin cel care m-am visat dintotdeauna… Ce-i dragostea? Cred ca e mai mult decat a spune te iubesc, mai mult decat gestul de a te jertfi pentru cineva.
[…]
Desi am intarziat, am fost primul presupun. Era inchisa sala. Nu facem primele doua ore. Cer numarul de telefon al unui alt coleg grijuliu care a ajuns in urma mea. Ce sa fac acum? Unde mergem? Acasa? Nici gand! Undeva, intr-un parc. Unde e mai aproape? Oh, da! La Coloana Infinitului! E aproape si chiar imi place! Si pornesc… Astept culoarea verde a semaforului si traversez strada. Ma enervez din nou pe mine pentru greseala de aseara. Ma silesc sa uit si respir adanc. […] Pasesc pe langa calea ferata pe o alee ingusta dar ingrijita… Sunt singur… Pentru cat timp inca Doamne? Cand va fi si ea langa mine? Cand voi fi intreg?
Observ ca incep sa transpir, imi desfac sacoul… Imi place camasa care mi-am cumparat-o… Trec calea ferata si… Uite-o! Coloana Infinitului! Ultima suta de metri… fac cativa pasi si… beeeep! Battery Low… Cum e posibil? Doar l-am pus aseara la incarcat! Cum voi mai sti cat e ceasul? Cum il voi mai suna pe coleg sa imi spuna daca facem celelalte ore? Va trebui sa ma grabesc putin… Imi vine sa arunc cu telefonul dar ma abtin si continui… Aproape am ajuns… sunt intr-o mica intersectie… in fata observ gardul ce imprejmuie parcul… apoi putin mai in stanga si in dreapta, intrarea in parc. Aleg sa merg prin dreapta sau prin stanga? Intrarea din dreapta. De ce? Pentru ca nu imi place stanga.Wow! Ce frumos! Un cer aproape perfect si un soare simpatic… Ce fain arata gazonul abia stropit cu apa. Pasesc pe alee si ma gandesc unde sa ma asez… Nu vreau sa fie prea departe de Coloana… E bine langa strada? Cred ca nu. E prea mult zgomot si nu ma pot concentra. Fac cativa pasi inapoi si ma asez chiar in fata monumentului. E bine pe banca asta…Sper sa ma inspire privelistea… Acum , sunt aici… si aproape mi-am terminat povestea… Doar cativa oameni in parc la ora asta… Ce fain se aud pasarelele!! As mai sta putin, dar cat e ceasul? Oh, cred ca mai pot deschide putin telefonul si ma voi decide dupa aceea, daca mai stau sau nu. E doar 9:18… Mai este destul pana la 10. Simt nevoia sa ma mai plimb putin… asa ca sunt nevoit sa inchei aici… Pe curand prieteni dragi! O dimineata binecuvantata va doresc si voua!