nice snail talk to me

Sunt calator - Pribeag - Bizau Ghita

 

Duminica trecuta ma indreptam vijelios spre biserica… Pe la jumtatea distantei ma intalnesc cu un melc… ce ma bucur ca am fost atent si nu l-am calcat :)) Dupa ce am trecut de el, mi-a venit in minte urmatoarea intrebare: Oare la întâmplare am dat peste melcul ăsta? Sigur că nu. Dumnezeu cand vrea să îţi vorbeasca îţi vorbeşte şi printr-un melc… numai să iei tu seama. Şi cam asta mi-a spus:

Grabeste-te încet!!! :)

Societatea de azi promite gratificaţii imediate - o minciună sfruntată, o invenţie a industriei de reclame, menită doar să le vină produsele. Lucrurile de valoare nu se obţin uşor, nici ieftin, nici în grabă. După cum orice roadă are nevoie de timp ca să crească, de pământ mănos, de umezeală, de căldură, de îngrijire, de muncă (tot ce se întâmplă în natură ne slujeşte ca pildă în acest sens), tot aşa, pentru fiecare lucru este un timp şi pentru fiecare vârstă satisfacţiile şi obligaţiile ei.

Dumnezeu Însuşi nu se grăbeşte. El a rânduit că “Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui… Orice luru El îl face frumos la vremea lui” (Ecl 3:1,11).
Nimic altceva nu reflectă mai bine încrederea ta în Dumnezeu decât, o poate face răbdarea, şi tot ea este una din condiţiile care garantează obţinerea făgăduinţelor: “Căci aveţi nevoie de rabdare, ca, după ce aţi împlinit voia Lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36).
Nerăbdarea te va împiedica să te bucuri de lucrurile prezente, dorind mereu alte lucruri, a căror vreme n-a sosit încă, te va presa să trăieşti în viitor, într-o aşteptare continuă, care nu cunoaşte nici pacea, nici tihna, nici mulţumirea.
Nu te grăbi să-ţi iei zborul spre culmi de vis, până nu-ţi cresc aripile (ca legendarul Icarus); prea mulţi s-au prăbuşit din înalt. Nu întinde pânzele corăbiei tale înainte ca vântul să devină prielnic. :)

(Extras din revista Agapia, Nr. 42 , 2000)

-Ştiam lucrurile astea, Doamne…
-Da fiul Meu, stiam că le ştii, dar repetiţia e mama învăţaturii…
-Ce aş mai putea spune Doamne? Îţi mulţumesc că Tu mă înveţi şi mă nuieleşti atunci când, ca un copil răsfăţat vreau totul când şi aşa cum mi-ar plăcea mie.

Psalmii, 139:1-6,23-24

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
 Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.Of… :( ce pacat ca imi merge asa prost netu… va aratam si un melc daca mergea mai bine.